Imi amintesc ca zaceam intr'o zapada, o mica pata de caldura care se racea, inconjurata de lupi. Ma lingeau, ma muscau, se agitau in jurul trupului meu, se impingeau. Trupurile lor inghesuite blocau putina caldura pe care o oferea soarele. Gheata sclipea pe gaturile lor imblanite, si respiratia lor capata forme opace care ramaneau aninate in aerul dintre noi. Mirosul de mosc al blanurilor lor ma faceau sa ma gandesc la caini uzi si frunzele arse, placut si terifiant. Limbile lor imi topeau pielea, coltii lor puternici imi sfasiau manecile si imi smulgeau parul, patrundeau dincolo de clavicula, spre vena jugulara.
As fi putut sa tip, dar n'am facut'o. As fi putut sa ma zbat, dar n'am facut'o. Pur si simplu, am ramas acolo si am asteptat sa se intample, privind cerul laptos de iarna de deasupra mea.
Un lip isi impinse nasul in mana mea si apoi in obrazul meu, aruncand o umbra pe fata mea. Ochii lui galbeni se uitau in ai mei in ce ceilalti lupi ma smuceau incoace si incolo.
M'am uitat in ochii aceia cat de mult am putut. Galbeni. Si, de aproape, straluceau uimitor cu fiecare nuantade auriu si caprui. Nu vroiam ca el sa isi intoarca privirea, si n'a facut'o. Vroiam sa ma intind, sa il apuc de gat, dar mainile imi ramasesera ghemuite l apiept, cu bratele inghetate pe langa corp.
Nu'mi aminteam cu e sa'ti fie cald.
Apoi, a disparut, si, fara el, ceilalti lupi se ingramadeau deasupra mea, prea aproape, sufocandu'ma, Ceva parea sa tremure in pieptul meu.
Nu mai era soare, nu mai era lumina. Muream. Nu'mi aminteam cum arata cerul.
Dar n'am murit. M'am scufundat intr'o mare de frig, apoi ranascuta intr'o lude de caldura.
Imi amintesc asta: ochii lui galbeni.
Credeam ca nu o sa'l mai vad niciodata.
